Inteligenta - Teorii factoriale

După teoria „monolitică" a inteligenţei a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raţionalităţi de utilizare. Această concepţie se bazează pe ideea existenţei unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenţei. Conceptualizarea funcţionării intelectuale printr-o singură variabilă dispare, fiind înlocuită de un ansamblu de elemente. Acest ansamblu de procese intelectuale duce la determinarea profilurilor aptitudinale specifice prin care diferă subiecţii. Thurstone (1938) a definit o serie de componente intelectuale implicate în explicarea diverselor tipuri de comportament inteligent-prin modelul de aptitudini mentale primare. Conceptul şi modelul erau net distincte de ale precursorilor săi, adepţi ai teoriilor monolitice, prin existenţa unui lot de componente care împărţeau factorul g în aptitudini mai elementare.

Thurstone a luat în consideraţie în mod special cinci factori pe care îi numeşte aptitudini mentale primare specifice : factorul V (înţelegere verbală), factorul W (fluiditate verbală), factorul R (raţionare abstractă), factorul N (numeric) şi factorul S (spaţial). Critica adusă acestui model factorial se referă la faptul că pleacă de la reprezentarea unui domeniu al inteligenţei, începând de la ceea ce măsoară testele pline de elemente legate de învăţarea şcolară.

Guilford (1967), a definit inteligenţa ca un produs al unei serii de factori încadraţi în schema tradiţională a elaborării informaţiei având o structură tridimensională: stimul - organism - răspuns, abilitate necesară procesării informaţiei, informaţie pe care individul o poate discerne în câmpul său perceptiv.

După Guilford, poziţia primului factor central g variază în funcţie de pachetul de teste. Aşadar, se generau diverse structuri ierarhice în funcţie de datele problemei.

Modelul Guilford a avut o influenţă decisivă în definirea supradotării, pe care o caracteriza ca fiind o combinaţie a factorilor ce compun inteligenţa, făcând referiri la diverse tipuri de inteligenţă şi, prin urmare, la diverse tipuri de supradotare. Acest moodel este foarte util, în special când se caută o perspectivă clară asupra aptitudinilor specifice pentru a le lua în calcul în procesul educaţional. Una dintre aceste aptitudini specifice este gândirea creativă, sinonimă cu producţia divergentă.

Datorită studiilor lui Guilford, diverşi autori şi-au orientat investigaţiile în câmpul creativităţii şi al subiecţilor cu capacităţi deosebite.

sursa : wikipedia