Inteligenta - Concepte supradotare V

Teoria dezintegrării pozitive lansată de către Kazimir Dabrowsky scoate în evidenţă un alt proces intim de formare a personalităţii umane, care corelează cu dezvoltarea abilităţilor personale. Conform acestei teorii, inspirate iniţial din studiul budismului şi confirmată prin studii statistice psiho-sociale, există un proces de dezintegrare reintegrare a personalităţii cu mai multe stagii de evoluţie şi substagii a fiecărui stagiu. În cursul acestui proces care are o asemănare cu metamorfoza clasică, dar se adresează psihicului uman, există pachete comportamentale bine definite la fiecare stagiu.
O rezumare a acestei teorii arată existenţa stagiilor în paralel cu percepţia eului propriu şi natura egoist-altruistă a comportamentului.
Astfel:

* în primul stagiu (cel mai stabil şi procentual cel mai reprezentativ pe populaţia umană), omul este altruist cu el însuşi şi egoist faţă de tot ce îl inconjoară. În acest caz abilităţile personale se dezvoltă în primul rând pe protejarea propriilor interese şi plasarea pe o poziţie cât mai favorabilă în gestionarea şi consumul de resurse cât şi în plasarea în ierarhia socială pe poziţiile cele mai favorabile. În acest stagiu omul se iubeşte doar pe sine şi toate abilităţile pe care le formează sunt destinate întăririi poziţiei proprii. De aici omul poate involua prin dezintegrare negativă către bestialitate, sau în cazuri statistic extrem de rare poate evolua către dezintegrare pozitivă către stagiul al doilea.
* în al doilea stagiu de dezintegrare a personalităţii omul este altruist cu familia şi egoist în rest cu ce nu aparţine familiei. Procentual grupul de oameni aparţinând tuturor celorlalte stagii de dezintegrare pozitivă este mult mai mic decât cel aparţinând primului stagiu. Stagiul al doilea nu are stabilitatea primului stagiu, existând permanent riscul involuţiei către stagiul întâi sau al evoluţiei către stagiul imediat următor. În stagiul al doilea omul este capabil să dezvolte abilităţi emoţionale către propria familie şi abilităţi tehnologice sau analitice în direcţia exploatării mediului social sau natural în beneficiul familiei.
* în stagiul al treilea de dezintegrare pozitivă omul este altruist cu grupul social din care face parte şi egoist în rest. Poate deveni lider de grup, care este o expresie a familiei lărgite, este respectat şi urmat de către membrii grupului, îşi asumă responsabilităţi vis-a-vis de membrii grupului, mergând deseori până la uitarea intereselor proprii sau uneori ale familiei, în favoarea intereselor grupului. În acest stagiu omul dezvoltă abilităţi de lider, de comunicare, de empatizare cu problemele altora, de coordonare şi management a activităţilor grupului. Este de asemenea un stagiu instabil ca şi stagiile doi şi trei, existând permanent tendinţa de involuţie pe un stagiu inferior sau de evoluţie pe stagiul următor.
* în stagiul al patrulea omul este altruist cu aria sa de încredere culturală şi egoist în rest. Este capabil să dezvolte trăsăturile specifice culturii proprii şi să lupte pentru a le promova în faţa altor culturi. Abilităţile pe care le dezvoltă sunt artistice, sociale, organizatorice, uneori ştiinţifice. În acest stagiu omul este foarte implicat în stabilitatea culturală, în echilibrul social, în dezvoltarea economică, chiar cu preţul unei lupte cu sistemul social care are dezechilibre interne.
* în ultimul stagiu după Dabrowsky, omul este altruist cu omenirea şi egoist în rest. În această poziţie el poate dezvolta abilităţi deosebite în ştiinţă, tehnologie, filozofie, religie şi merge până la autosacrificiu pentru idealurile pe care le construieşte pentru oameni. Acest stagiu este stabil şi extrem de slab reprezentat statistic, iar oamenii din acest stagiu sunt extrem de expuşi distrugerii premature de către mediul social, care cu greu îi suportă. În acest stagiu oamenii au sisteme valorice foarte înalte care ţin de gestionarea unor resurse infinite, nu mai au nicio urmă de materialism, ci prezintă dezvoltări spirituale şi proiecţii către viitor, fiind capabili să-şi dedice viaţa rezolvării unei probleme potenţiale ce nu a apărut încă.

Reacţia oamenilor din stagiile inferioare faţă de oamenii din stagiile superioare este de asemenea tipică. Cei cu un stagiu mai sus vor fi toleraţi şi urmaţi la nevoie, cei cu mai multe stagii în sus vor fi urâţi şi agresaţi, în timp ce cei cu un stagiu mai jos vor fi protejaţi.
În procesul trecerii de la un stagiu de dezintegrare-reintegrare oamenii au mari frământări interioare şi lupte cu propriile lor limite, deseori caută încercări dure care să le definească această luptă interioară, iar pe parcursul acestor procese de dezintegrare dezvoltă abilităţile necesare stagiului în care se reintegrează.
Dezintegrarea pozitivă corelează cu dezvoltarea abilităţilor sau harului personal şi se poate produce de mai multe ori în cursul vieţii, iar la copiii supradotaţi se poate petrece devreme la vârste foarte mici din cauza dezvoltării lor asincrone. În această situaţie copii vor avea frământări deosebite privind limitările umane, nedreptăţile sau crizele majore, aceste frământări fiind decisive în alegerea traseului de dezvoltare a abilităţilor viitoare. Dacă reacţia adulţilor sau a colegilor de generaţie la aceste frământări va fi agresivă este posibil ca dezintegrările de personalitate a acestor copii să fie direcţionate prost şi în acest caz putem găsi persoane cu abilităţi deosebite dar cu tendinţe de distrugere sau exploatare a sistemului social-natural, cu atitudine cinică şi dominatoare. Aceste tendinţe pot fi corectate în perioada copilăriei prin reluarea problemelor cheie în care reacţia sistemului nu a susţinut trecerea pozitivă a pragului de dezintegrare.
Nevoia de informaţie specifică dezvoltării de abilităţi din perioadele de dezintegrare pozitivă fac ca oferta curriculară pentru copii supradotaţi să fie în mod obligatoriu extrem de profundă şi de bogată, orientată în toate direcţiile de interes ale copiilor.
Forţa şi dinamismul pus în rezolvarea problemelor majore pe care le au copiii sau adulţii supradotaţi care au depăşit în mod pozitiv dezintegrările fac ca aceştia să fie motorul dinamic şi responsabil al rezolvării crizelor de sistem.
Nevoia de dialog şi îndrumare a copiilor supradotaţi în dezintegrare a personalităţii cere de asemenea adecvarea stilului de lucru profesor-elev către maestru-discipol, de asemenea fiind obligatorie prezenţa psihologilor şcolari specializaţi în psihologia excelenţei în cadrul şcolilor de gifted education.