Inteligenta - Concepte supradotare III

Supradotarea în raport cu media oamenilor este un fenomen observat în toate culturile şi epocile istorice. Sursele antichităţii evocau supradotarea ca fiind un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleşi, sau o investitură a zeilor dată unor aleşi. În general legendele, poveştile clasice, şi relatările faptice arată o legătură directă între depăşirea unor obstacole existenţiale majore şi dezvoltarea harului personal într-o anumită direcţie, harul fiind o răsplată dată de zei către muritorii ce şi-au dovedit meritul pentru acesta. Despre persoanele care descopereau o proprietate matematică, grecii antici spuneau de exemplu că sunt iubiţi de zei, căci un om obişnuit nu ar putea străbate cu mintea proprie secretele universului. Mitul lui Prometeu ilustrează aceeaşi credinţă.

Tehnicile de educare a harului sunt de asemenea practicate din antichitate şi până în ziua de azi. Acestea constau în ritualuri iniţiatice unde persoana este expusă la încercări deosebite care îl solicitau peste nevoile zilnice de supravieţuire şi îl forţau să-şi dezvolte abilităţi altfel embrionare, în sisteme de educare a abilităţilor prin antrenamente susţinute, sau în formarea abilităţilor în sisteme de formare-selectare pe trepte de formare.

Indiferent dacă aceste tehnici sunt dezvoltate recent sau au fost dezvoltate în antichitate există o linie recunoscută sau nu de continuitate a acestor tipuri. Ritualurile iniţiatice ce se bazează pe cultivarea „flow-ului”, a inspiraţiei, a trăirii şi a creativităţii, pot fi regăsite de-a lungul timpului pe toate zonele geografice şi sunt specifice multor religii sau reţele profesionale. Pot fi găsite inclusiv la triburile primitive ca ritualuri de iniţiere în viaţa adulţilor, în ritualuri divinatorii sau în şcoli de arte sau ştiinţe moderne, de arte marţiale sau de meşteşuguri tradiţionale sau profesiuni moderne.

Sistemele de educare a abilităţilor prin antrenamente susţinute au dat alte derivate educaţionale pentru cultivarea unor abilităţi specifice. În general acestea au generat formele de educaţie şi instruire în masă, le regăsim în sistemele educative de stat, în programele ce menţin şi cultivă ordinea de sistem social sau economic, în programele socio-culturale în care se respectă anumite convenţii, în modelul educaţiei industriale, militare, şi în multe alte tipuri de educaţie organizate şi finanţate de stat.

Formarea abilităţilor în sisteme de formare-selectare pe trepte de formare este de asemenea prezenţa de-a lungul istoriei pe toate teritoriile, mai ales în dezvoltarea reţelelor profesionale, a castelor, a breslelor diferite, a masoneriilor, a zonelor competitive de educaţie unde se fac clasamente ale abilităţilor. Acest tip de tehnică este cea care a permis crearea de metodologii de promovare socială bazate pe merit profesional sau înnobilarea valorică prin câştigarea de poziţii pe orice direcţie bazate pe mărimea abilităţilor profesionale.

Toate cele trei tipuri de tehnici educative au dat produse umane în care se putea recunoaşte harul, supradotarea sau abilitatea de grad înalt. Plecând însă din trei direcţii diferite conceptul modern de gifted preia cele trei forme de exprimare în modelul celor trei inele ale lui Joseph Renzulli, un psiholog american, prin: inteligenţă activă în identificarea şi rezolvarea de probleme, creativitate şi puterea de a duce o sarcină până la capăt. Putem cu uşurinţă identifica cele trei rădăcini educative ce duc la aceste derivate moderne a conceptului de „înzestrare”, putem de asemenea înţelege metodologiile din „educaţia copiilor supradotaţi” care sunt de fapt urmaşele directe ale celor trei tipuri de tehnici de învăţare.

Educarea abilităţilor personale este un aspect indubitabil al dezvoltării umane. Deoarece această educare are o istorie la fel de veche ca şi istoria umanităţii, există diferenţe majore între oameni pe cele trei componente ale modelului lui Renzulli. Dacă pentru marea majoritate a oamenilor tehnicile educative de cultivare a abilităţilor personale sunt suficiente, pentru o anumită parte ce au capacităţi superioare există nevoi diferite, câmpuri de dezvoltare personală mai ample şi o sete de cunoaştere şi alte caracteristici ce depăşesc norma socială curentă. Pentru această categorie de copii s-a proiectat sistemul de educaţie de excelenţă, sau educaţia copiilor supradotaţi.

sursa: internet