joi, 1 octombrie 2009

Inteligenta - Modelul celor 3 inele



Modelul celor trei inele aparţine lui Joseph Renzulli. Renzulli a împărţit mai întâi supradotarea în două mari categorii. Prima numită supradotarea şcolară este caracterizată de succes şcolar la teste şi la învăţare. Pe aceşti copii sistemul îi identifică cu uşurinţă. Cu toate acestea nu există un nivel înalt de corelare între IQ şi succesul scolar. A doua categorie este supradotarea creativ-productivă. Aceasta descrie acele arii ale activităţilor umane unde valoarea înaltă este plasată în dezvoltarea de materiale originale. Cele două categorii descrise de Renzulli se corelează pozitiv cu auditiv secvenţialii şi vizual-spaţialii descrişi de Linda Silverman.

Renzulli arată că ambele categorii sunt importante şi că există interacţiuni între acestea. Cea de-a doua categorie are două subcategorii, una este creativitatea, cea de-a două este ambiţia de a atinge anumite ţeluri (task commitment).

Renzulli argumentează că este necesar un anumit echilibru între aceste trei arii. Abilitatea peste medie cu creativitate nu ajunge productive fără ambiţie. De asemenea abilitatea peste medie şi ambiţia nu devin productive fără creativitate. Pe de altă parte creativitatea şi ambiţia nu duc la nimic şi de calitate fără abilitate peste medie.

Conceptul celor trei inele a fost dezvoltat din această formulă, arâtând cele trei arii de performanţă. Performanţa de tip general acoperă activităţi precum matematică, ştiintele, limbajul, artele, religiile, în timp ce performanţele specifice acoperă o mare arie de activităţi umane, de la city planning sau gătit la modă şi decoraţiuni.

Formula celor trei inele descrie şapte sectoare. La intersecţia celor trei inele având creativitate, ambiţie şi abilităţi se află comportamentul caracteristic supradotaţilor. Aceştia se vor manifesta în câmpurile de activitate în care pot valorifica aceste caracteristici şi au nevoie de o ofertă educaţională care să crească aceste caracteristici.

La intersecţia dintre două inele există alte comportamente caracteristice care se regăsesc în anumite câmpuri de activitate ce cuprind trăsături specifice şi funcţionale, iar cu un singur inel se găsesc de asemenea activităţi şi comportamente specifice integrate profesional.

De exemplu, cu creativitate şi ambiţie putem găsi profesiuni manufacturiere ce nu solicită o inteligenţă deosebită. Cu inteligenţă şi ambiţie putem găsi profesii ce sunt bazate pe respectarea corectă a unor reguli, precum cea de jurist sau de contabil, care nu cer o creativitate deosebită. Cu inteligenţă şi creativitate putem descoperi profesii mai reflexive în care se lucrează în ritm propriu, precum cea de psiholog.

De asemenea cu inteligenţă dar fară creativitate şi ambiţie există profesii precum cea de bibliotecar sau de comerciant, ce utilizează o singură caracteristica dezvoltată. Cu ambiţie dar fără creativitate şi inteligenţa înaltă putem găsi arii profesionale precum în industrie la maşini de lucru unde această caracteristică este utilizată. Doar creativitatea fără ambiţie şi inteligenţă deosebită se valorifică în profesii precum grădinăritul sau moda vestimentară.

Deşi se pot găsi câmpuri de activitate în care aceste caracteristici să dea succes social este necesar ca să existe un înalt nivel de dezvoltare a cel puţin uneia dintre cele trei inele. Educaţia supradotaţilor oferă căi de valorificare şi stimulare a celor trei inele în mod diferenţiat în funcţie de bagajul natural al fiecărui copil. Acesta este şi motivul pentru care educaţia supradotaţilor poate deveni educaţia supradotării într-un învăţământ de masă, prin programele de îmbogăţire.

Utilitatea formulei celor trei inele este evidentă nu doar pentru identificarea caracteristicilor de performanţă ale copiilor dar şi pentru orientarea eforturilor didactictice în mod specific astfel încât să poată permite ridicarea nivelului acestor caracteristici. De asemenea este evidentă utilitatea formulei celor trei inele pentru orientarea profesională a copiilor conform cu caracteristicile proprii cele mai dezvoltate şi care le pot asigura cel mai mare success professional ulterior. Este important de ştiut cum se pot cupla caracteristicile celor trei inele cu cerinţele unor profesii pentru evita pe cât posibil atât inadaptarea socio-profesională cât şi instabilitatea într-un câmp profesional, ambele variante ducând la eşec în loc de succes.


sursa : wikipedia.org
Read rest of entry

duminică, 20 septembrie 2009

Copii supradotati IV - Identificare part 2

Sunt consideraţi supradotaţi acei indivizi care prezintă spontaneitate (naturaleţe) şi/sau un înalt potenţial (randament) în oricare dintre următoarele domenii::

* Abilitate intelectuală generală: această categorie include indivizi care fac dovada unor caracteristici cum ar fi: curiozitate intelectuală, o extraordinară capacitate de observaţie etc.
* Talent academic: această arie include elevii care prezintă o spontaneitate excepţională în şcoală şi demonstrează o înaltă abilitate în lucrările academice.
* Abilităţi de gândire creativă: domeniul este reprezentat de elevii cu idei originale şi divergente, care îşi demonstrează aptitudinile în elaborarea şi dezvoltarea ideilor originale, fiind capabili de a distinge din mai multe forme diferite o situaţie determinată.
* Abilităţi de lider: se referă la acei elevi care se impun ca lideri sociali într-un grup şi care se evidenţiază prin putere, autocontrol şi abilitatea de a dezvolta o interacţiune productivă cu ceilalţi.
* Artele vizuale şi de reprezentare: în această categorie sunt incluşi acei elevi care prezintă abilităţi superioare pentru pictură, sculptură, desen, dans, muzică vocală şi instrumentală şi teatru.
* Abilităţi psihomotorii: domeniul cuprinde copiii care prezintă niveluri înalte de performanţă sportivă şi abilităţi manuale.

Profilul pedagogic a copiilor înzestraţi

Pentru o mai bunǎ înţelegere a caracteristicilor de personalitate ce dau profilul pedagogic din educaţia copiilor înzestraţi, urmǎtoarea enumerare de însuşiri ale copilului înzestrat va permite înţelegerea modului în care acesta este privit de cǎtre profesor şi dimensiunile sale de evaluare:

* foloseşte un vocabular bogat şi adecvat;
* este eficient în comunicarea vorbitǎ sau scrisǎ;
* are un bagaj de lecturǎ bogat, preferând de obicei cǎrţi pentru adulţi;
* doreşte sǎ discute materialele citite;
* are un interes deosebit pentru o arie de cunoştinţe, în care gǎseşte motivaţie şi pasiune;
* consumǎ timp pentru pasiunea proprie şi pentru proiecte speciale;
* are rezultate şcolare deosebit de bune pe anumite zone de interes;
* întelege ce este bine sau rǎu într-o activitate şi gǎseşte cǎi de optimizare;
* descoperǎ valenţe noi la idei vechi ;
* are o memorie deosebitǎ pe arii de interes şi stǎpâneşte repede conceptele şi abilitǎţile de bazǎ ;
* nu are rǎbdare cu procedeele de rutinǎ şi cu abilitǎţile automate;
* pune întrebǎri penetrante în particular, la nivelul cauzelor şi al motivelor;
* gǎseşte plǎcere în activitǎţi intelectuale;
* recunoşte repede relaţii;
* îi plac structurile, ordinea şi consistenţa;
* aratǎ virtuozitate şi are multe hobby-uri;
* gândeşte critic, este sceptic şi evalueazǎ prin teste în care acoperǎ toate posibilitǎţile;
* este plin de umor;
* gândeşte în afara eului propriu;
* este interesat de ceea ce este bun sau rǎu, drept sau nedrept ;
* învatǎ rapid;
* poate sǎ-şi concentreze atenţia un timp îndelungat;
* este sensibil sufleteşte ;
* aratǎ compasiune pentru alţii ;
* este perfecţionist;
* prezintǎ intensitate a trǎirilor ;
* are sensibilitate moralǎ;
* prezintǎ curiozitate neobisnuitǎ ;
* este foarte perseverent în ariile proprii de interes ;
* este hiper energic ;
* preferǎ compania celor mai în vârstǎ ;
* citeşte devreme(este precoce) şi este avid de cunoştinţe;
* este foarte creativ;
* are tendinţa de a contesta autoritatea;
* are abilitǎţi în folosirea numerelor ;
* raţioneazǎ bine, fiind un bun gânditor;
* are multe idei de împǎrţit cu alţii ;
* este un strǎlucit gânditor, însǎ e distrat şi neatent la detaliile neimportante ;
* deosebeşte cu uşurintǎ detaliile importante şi relevante de celelalte;
* oferǎ rǎspunsuri neobişnuite şi neaşteptate la probleme;
* poate atinge nivele înalte de gândire abstractǎ;
* comunicǎ eul propriu prin mijloace variate (verbale, kinestetice, limbajul corpului etc.);
* adunǎ o mare cantitate de informaţii în domeniile de interes;
* îşi aminteşte rapid fapte;
* este frecvent perceput de alţii ca lider;
* este cooperant în grupuri;
* acceptǎ responsabilitǎţi;
* se adapteazǎ cu usurinţǎ la situaţii noi ;
* este încrezǎtor în colegi şi candid în opiniile depre oameni;
* îi plac schimbǎrile;
* cere puţinǎ direcţionare din partea profesorilor;
* sunt mai interesaţi de raspunsuri la întrebǎri de tip „cum” şi „de ce” decât la alte tipuri de întrebǎri ;
* pot lucra independent mult mai devreme decat alţii ;
* sunt adesea diagnosticaţi ca hiperactivi ;
* sunt interesaţi de lucruri neobişnuite sau stranii;
* dovedesc interes deosebit pentru activitǎţile intelectuale şi artistice;
* percep cu uşurintǎ asemǎnǎrile, diferenţele şi anomaliile;
* deseori „atacǎ” materiale complexe, descompunându-le în pǎrţi componente simple şi le analizeazǎ sistematic;
* sunt gânditori, fluenţi, capabili sǎ genereze posibilitǎţi, consecinţe sau idei înrudite;
* gândesc flexibil, abordând o problemǎ pe mai multe cǎi;
* sunt originali şi deseori neconvenţionali în rezolvarea de probleme;
* pot gǎsi relaţii între obiecte, fapte şi idei neînrudite;
* sunt doritori de inţelegere complexǎ;
* construiesc deseori ipoteze de genul „dar dacǎ”;
* sunt sensibili la frumos şi atraşi de valorile artistice
Read rest of entry

marți, 15 septembrie 2009

Copii supradotati III - Identificare

Aceşti copii necesită programe şi/sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa şcolară, în vederea realizǎrii contribuţiei lor faţǎ de sine şi faţǎ de societate. Este posibil ca aceşti copii capabili de realizări înalte să nu-şi fi demonstrat încă potenţialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificte profesional.

Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună educare a elevilor cu potenţial variat şi multiplu. O alternativă pentru orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu. [2] Tannenbaum introduce conceptul de şansǎ - ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere şi sǎ-l orienteze.


Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educaţia copiilor înzestraţi, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste direcţii (Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcţii în formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ: inteligenţa, creativitatea şi atingerea ţelurilor propuse.

Importanţa identificării timpurii a supradotaţilor este primordială şi constă tocmai în faptul că majoritatea explicaţiilor despre diferenţele dintre potenţialitate şi situaţia de supradotat îşi îndreaptă factorii familiari şi oportunităţile educative şi profesionale spre diferenţele substanţiale din mediile favorabile timpurii.

Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat, datorită unor aşteptări stereotipe de randament ridicat, false aşteptări, lipsa motivaţiei din partea elevului pentru participarea la o educaţie standardizată, încercarea de a nu-şi trăda înaltele abilităţi, neputinţele, comportament inadecvat şi timiditate.

Atât sprijinul părinţilor, cât şi cel al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea talentului copilului supradotat. Observaţiile empirice şi studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm atitudinile părinţilor în educaţia şi dezvoltarea copilului în primii ani de viaţă. Dezvoltarea capacităţilor ştiinţifice depinde în primul rând de determinările individuale, ca şi de potenţialul intelectual sau de creativitate, de motivaţia intrinsecă, de curiozitatea cognitivă şi preocupările pentru un domeniu specific.

Concomitent cu diversificarea activităţilor în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, se ajunge la cunoaşterea declarativă şi procedurală, ceea ce poate conduce la diverse niveluri de cunoaştere sau de excelenţă a randamentului. Este nevoie de o educaţie în spiritul creativităţii ca stimul al relaţiilor socio-emoţionale; iar familia, şcoala sau condiţiile de socializare profesională trebuie să acţioneze ca stimul al interacţiunilor în grupul de elevi. De asemenea, acestea le pot oferi şansa să utilizeze materiale pentru învăţare şi instrumente pentru cunoaşterea individuală. în final, acţiunile, aşteptările şi scările de valori ale contextului social joacă un rol important în dezvoltarea şi educarea tinerilor supradotaţi şi foarte talentaţi.

În cadrul problematicii identificării, aplicarea testelor psihometrice trebuie să ia în considerare elementul cultural care stă la baza construirii testelor. Un mare număr de teste de inteligenţă şi de aptitudini folosite în unele ţări au fost iniţial validate şi în alte ţări cu culturi diferite; or, evaluarea unui copil sau tânăr trebuie foarte bine studiată, înseamnă că aceste instrumente nu trebuie transferate direct, fără să fi fost mai întâi validate în mod adecvat, ţinând seama de condiţiile specifice ţării respective şi fiind aplicate corect.

Se întâmplă frecvent ca unele persoane să ia decizii în numele altora, proces în care intervin prejudecăţile. Testele psihologice bine construite şi aplicate pot limita aceste prejudecăţi. Testele nu creează probleme, doar le cuantifică şi, chiar dacă s-ar renunţa la testele de inteligenţă şi de aptitudini, acest lucru nu ar împiedica să existe copii mai puţin inteligenţi sau foarte inteligenţi. Problema aptitudinilor diferenţiale se cunoştea cu mult timp înaintea apariţiei psihologiei moderne sau a testelor de inteligenţă.

Un diagnostic bun îşi propune aprecierea nivelului intelectual al subiectului examinat, cu probe fiabile dintre factorii fundamentali de tip cognitiv, adică testele de inteligenţă fluidă şi cristalizată, de aptitudini verbale, numerice şi spaţiale. Dacă punctajele sunt scăzute, profesorii pot fi avertizaţi că orele lor sunt prea dificile. Testele de aptitudini au o funcţie mult mai importantă decât testele anterior menţionate. Astfel se descoperă că există copii a căror aptitudine intelectuală nu le poate explica problemele educative şi alţi copii capabili, dar care nu obţin rezultate bune. Pentru aceştia sunt în special utile testele de personalitate şi de motivaţie.

În mod obişnuit, programele de îmbunătăţire a inteligenţei au fost aplicate pe persoane şi copii cu dificultăţi sau defavorizate socio-cultural şi care-şi îmbunătăţesc, după fina¬lizarea programului, nivelul intelectual. S-a observat creşterea cu până la 15 puncte a QI fără a se urma vreun program de îmbunătăţire cognitivă, ci doar prin schimbarea cadrului familial al copilului (Alonso şi Benito, 1994-apud Yolanda Benito, 2003). Nu în sensul că inteligenţa lui „a crescut", ci că pur şi simplu fusese inhibat şi, într-un cadru socio-afectiv mai adecvat, aceasta a ieşit la lumină. Multe dintre rezultatele programelor folosite pentru copiii defavorizaţi socio-cultural apar în urma atenţiei speciale primite de aceşti copii (efectul „Pygmalion”).

Gagné (1989 ; 1991) a demonstrat că aceste metode nu sunt fiabile faţă de standardele psihometrice, şi deci nu prezintă o alternativă realistă la procedeele de identificare formale. Informarea adiţională, în cadrul orelor de evaluare, poate fi utilă, după cum am spus deja, completând-o cu alte procedee. Există exemple de personalităţi faimoase ca Einstein, Edison etc. care, în copilăria lor, au obţinut fără îndoială un QI mai mic decât media, fiind lenţi şi având o capacitate verbală limitată (Coriat, 1990-apud Yolanda Benito, 2003). Probabil, dacă ar fi fost examinaţi din copilărie cu ajutorul a multiple procedee şi instrumente, s-ar fi putut ajunge la descoperirea unei dotări excepţionale în inteligenţa practică. Totuşi, există preşcolari cu o astfel de capacitate extraordinar de bine dezvoltată, dar care se află în contrast cu economia lor de limbaj, lipsită de înţelegere şi raţionament .

În mod cert, la nivelul psihometric e foarte dificil, dacă nu chiar ridicol, să se stabilească un punct fix al QI în care un individ trebuie să fie considerat supradotat. Ne vedem confruntaţi cu problema privind continuitatea punctajelor şi fixarea unui punct care să-1 separe pe supradotat de nesupradotat, ceea ce ar trebui să se facă în mod flexibil. Fiecare caz trebuie, aşadar, examinat individual şi printr-o abordare multidimensională .

Evaluarea trebuie să cuprindă procedee multiple, instrumente şi metode: întrevederi cu părinţii, copiii şi profesorii; observaţii, chestionare, liste, teste standard etc. Tehnicile trebuie selectate după calităţile ştiinţifice, după obiectivitate, fiabilitate şi validitate. În această evaluare, o mare importanţă o are judecata părinţilor, pentru că ei îi pot observa în orice împrejurare pe copiii lor. Acestora li se cere, în discuţii şi prin diverse chestionare, să relateze exemple concrete de comportamente care le-au atras atenţia asupra diferenţei de dezvoltare în raport cu alţi copii.

Făcând referinţă la metodele cele mai adecvate de identificare, testarea individuală este instrumentul cel mai potrivit, deşi necesită mult timp pentru aplicare. La aceeaşi concluzie ajunge atât Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei din SUA (1971), cât şi studiile lui Gallagher (Terrassier, 1981-apud Yolanda Benito, 2003). Identificarea cere o abordare multimetodică. Teoriile cele mai recente despre supradotare şi creativitate îşi asumă concepte multidi¬mensionale. Aceste abordări ale diagnosticului multidimensional privind supradotarea şi creativitatea, bazate pe teorii, au avantajele modelelor unidimensionale. Aceste abordări se pot completa perfect ,deoarece ele pot reuşi cu o mai mare exactitate, prin aportul testelor psihometrice.

Aplicarea multimetodelor, incluzându-le pe cele care sunt mai exacte în testele de stabilire a coeficientului de inteligentă, poate reduce problemele dacă diagnosticul este stabilit cu grijă.

Instrumentele psihologice cele mai uzuale ce permit identificarea copiilor supradotaţi sunt testele psihologice. Cele mai uzitate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III (Wisc-III) şi Stanford-Binet versiunea IV (SB-IV). Aceste teste sunt folosite în general pentru copiii obişnuiţi , deviaţiile de la standard permiţând identificarea copiilor supradotaţi, fǎrǎ a indica gradul şi direcţia supradotǎrii.

O altǎ posibilitate de a testa copiii supradotaţi este datǎ de Woodcock Johnson Achievement Test. Testele de acumulare-învăţare cele mai folosite sunt Woodcock Johnson şi Wide Range. Aceste teste nu mǎsoarǎ abilitǎţile şi se folosesc în completarea testelor de inteligenţǎ de tip IQ.

La aceste douǎ tipuri de teste se mai adaugǎ şi testele de creativitate vizualǎ sau verbalǎ, de exemplu Torrance, completind astfel definitia data de Renzulli asupra supradotǎrii în teoria celor trei inele (inteligentţǎ, capacitate de învaţare, creativitate).

Pentru stabilirea stilurilor optime de învǎţare şi educare se mai testeazǎ şi abilitţtile vizual-spaţiale, auditiv-secvenţiale, kinestetice sau senzitive a copiilor. Pentru a întelege supradotaţii din punct de vedere motivaţional, se folosesc teste direcţionate spre inteligenţa spiritualǎ sau inteligenţa emotionalǎ. Pentru a se stabili orizontul de preocupari ale supradotaţilor, se monitorizeazǎ inteligenţa multiplǎ (Gardner-nu existǎ un singur tip monolitic de inteligenţǎ care sǎ stea la baza reuşitei în viaţǎ, ci un spectru larg de inteligenţe: lingvisticǎ, logico-matematicǎ, spaţialǎ, psihomotorie, muzicalǎ, interpersonalǎ, intrapersonalǎ). Creativitatea sau alte calitǎţi specifice pot fi, de asemenea, caracterizate şi testate atât prin teste standard, cât şi prin stabilirea profilului tip de personalitate. În ultima vreme, existǎ o deschidere tot mai mare în testarea mai curind a profilului de personalitate ce se asociazǎ cu caracteristicile supradotǎrii, în paralel cu testele de tip performanţǎ, ce sunt în acest moment clasice.

Deoarece existǎ şi riscul unor probleme psihice (Adhd, ADD, Asperger etc.) se utilizeazǎ şi teste pentru identificarea stabilitǎţii psiho-intelectuale-de exemplu: Multiscore Depression Inventory pentru copii (al lui Kaiser), ca şi Children’s Depression Inventory (al lui Kovac), pentru a sesiza gradul de stabilitate sau de risc pentru probleme psihice.
Read rest of entry

joi, 10 septembrie 2009

Copii supradotati II - Concepte supradotare

Educaţia copiilor supradotaţi nu este o educaţie elitistică, nu se adresează unui procent redus din educaţia şcolară, ci, prin programele de acumulare, accelerare şi îndrumare, sunt promovate, formate şi dezvoltate abilităţile naturale şi potenţialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă educaţională poate şi trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv emancipare, şi nu manipulare.

Declaraţia de la Lisabona respectă toate principiile enunţate şi exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educaţie a copiilor supradotaţi. Educaţia copiilor supradotaţi nu vine în contradicţie, ci se suprapune şi respectă sistemul de învăţământ existent, însă se bazează pe un curriculum, programe şi metodologii de învăţământ şi practică ce pot îmbogăţi oferta grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi universităţilor, la alegerea acestora.

* Noţiuni fundamentale ale dezvoltării umane
* Nivele de dezvoltare
* Dezvoltările asimetrice (asincrone) ale copiilor înzestraţi
* Nivelele dezintegrării pozitive
* Natura şi conceptele despre inteligenţa şi creativitatea umană: modele şi teorii, modelul inteligenţei multiple
* Modele şi teorii asupra supradotării şi talentului: implicit, explicit, altele
* Caracteristicile cognitive, afective şi sociale ale copiilor supradotaţi şi talentaţi
Read rest of entry

luni, 7 septembrie 2009

Copii supradotati I - Definitia supradotarii

Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple faţete, având ca element comun excepţionalitatea şi fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacităţi intelectuale şi aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (şi în condiţiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotaţi nu constituie un grup populaţional omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totuşi, supradotaţii constituie un grup aparte, care se diferenţiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învăţare, mod de interacţionare cu semenii etc.Ei trebuie consideraţi persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali.
Folosind coeficientul de inteligenţă pentru indicarea supradotării se disting nivelele:
  • 85-99: Nivel normal
  • 100-114: Nivel superior
  • 115-129: Isteţ
  • 130-144: Înzestrat
  • 145-159: Foarte înzestrat
  • 160-180: Extrem de înzestrat
  • 180-above: Geniu
Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observându-se diferenţe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât şi calitativ, o maturitate mai mare (percepţie şi memorie vizualǎ), dezvoltarea capacităţii metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) şi intuiţie în rezolvarea problemelor, talent creativ şi motivaţie intrinsecă pentru învăţare, precocitate şi talent.[1]


Cea mai completǎ definiţie a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educaţie a Ministerului Educaţiei din Statele Unite (la Congresul pe tema educaţiei, 1971). Conform ei, copiii supradotaţi şi talentaţi sunt acei copii capabili de performanţe ridicate, care demonstreazǎ achiziţii şi/sau abilitǎţi potenţiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale şi reprezentative, capacitate psihomotorie.
Read rest of entry

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Inteligenta - Concepte supradotare VIII

Supradotarea a fost o perioadă de timp considerată ca un instrument politic al superiorităţii rasei albe, iar testele de inteligenţă au fost iniţial construite astfel încât să dea un avantaj pe utilizarea limbii engleze. Cu toate acestea statisticile ulterioare arată că asiaticii au rezultate mai bune la testele psihometrice chiar la utilizarea unor instrumente de evaluare cu bias cultural. Ultimele versiuni de teste psihometrice au eliminat acest aspect politic şi s-a obţinut un rezultat normal, acela că supradotarea este statistic egal reprezentată pe ambele sexe, în toate mediile sociale şi pe toate culturile. Această manifestare a supradotării are totuşi şi caracteristici culturale antrenate de mediul cultural tradiţional, care face ca diferenţele de direcţie a supradotării să existe între diferitele culturi.
Teoria rasei superioare a supradotaţilor a fost de asemenea testată genetic. Constatarea că există un procentaj mult superior de supradotaţi decât media statistică în familiile de intelectuali performanţi a dat naştere la analize genetice care însă nu au dus la rezultate evidente şi necontestabile. În momentul actual supradotarea este atribuită unui cumul de factori din două direcţii “nature şi nurture”.
Factorul natural al copiilor născuţi cu abilităţi deosebite “nature” este dublat de mediul care-i hrăneşte dotarea iniţială “nurture”. Faptul că oamenii se nasc cu anumite insuşiri ce nu sunt condiţionate de mediul social este evidenţiat prin studiile asupra gemenilor univitelini crescuţi în familii separate, care prezintă caracteristici psiho-comportamentale surprinzător de asemănătoare, deşi au fost crescuţi separat şi în medii sociale diferite (factorul “nature”).
Factorul “nature” al hrănirii copiilor cu afectivitatea şi informaţiile de care au nevoie în procesul dezvoltării abilităţilor este de asemenea foarte clar evidenţiat de proporţia foarte mare de performeri antrenaţi de buni pedagogi.
Dacă pentru copii ca Mozart, care au manifestat abilităţi inexplicabile factorul “nature” a fost evident suficient de mare pentru a învinge lipsa factorului “nurture” aceasta s-a putut întâmpla datorită enormei creativităţi personale ce a putut înlocui factorul “nurture” printr-o formă de auto-hrănire cu informaţii descoperite personal. Acesta este cazul marilor creatori ce dovedesc atât inteligenţa deosebită pe ariile proprii de interes, cât şi creativitate şi auto-motivaţie în realizarea potenţialului propriu chiar în condiţii dificile. Din acest motiv există exemple de supradotaţi proveniţi din medii sociale extrem de ostile şi descurajante, ca Chaplin sau Edith Piaf ce au fost iniţial copii ai străzii.
În mare măsură dezvoltarea abilităţilor până la nivelul supradotării se realizează cu o mare auto-motivare personală, chiar la vârste foarte mici. Factorul motivaţional împreună cu creativitatea pot deseori suplini factorul “nurture” însă atunci când toţi cei trei factori: inteligenţa, creativitatea şi auto-motivaţia funcţionează concomitent într-un mediu social şi educaţional care-i hrăneşte pe copii supradotaţi, aceştia pot atinge performanţe absolut deosebite în dezvoltarea proprului potenţial.
Deşi statistic copii supradotaţi formează o populaţie de 2-6% din populaţia statistică, sistemul ce stimulează atât inteligenţa cât şi creativitatea şi auto-motivaţia se poate aplica cu success vizibil la o populaţie statistiă de până la 20 % din copii. În acest caz se poate observa o creştere a inteligenţei la ambele categorii, dar cu viteze de creştere diferite, mai mare de aproximativ 10 ori la copii supradotaţi decât la ceilalţi copii.
Talentul implicit care este născut în mod inexplicabil într-un anumit mediu social deseori ostil acestuia reprezintă în general o populaţie care este automotivată - cel puţin aparent, judecând după cei care au reuşit să se realizeze cu potenţial propriu. Cu toate acestea nu toţi oamenii cu inteligenţe deosebite se realizează social. În MENSA - care este organizaţia oamenilor adulţi cu inteligenţă peste 130 pe scara Stanford Binet- pot fi găsiţi atât premianţi Nobel cât şi şoferi de taxi care au inteligenţa măsurabilă asemănătoare. Pe aceştia i-a separat auto-motivaţia, poate şi creativitatea.
De asemenea creativitatea se poate manifesta fără nicio corelare cu inteligenţa putând fi descoperită şi la oameni care au o inteligenţă mult sub norma statistică. Există astfel exemple de persoane chiar cu handicap intelectual sever, însă cu o creativitate deosebită. Conceptul de gifted apare la intersecţia celor trei calităţi: inteligenţa, creativitatea şi automotivarea, fiecare dintre acestea putând fi descoperită şi în lipsa celorlalte două.
Nu există nici o corelare între succesul social şi supradotare, mulţi supradotaţi putând fi victima excluderii sociale din cauza competitivităţii lor deosebite. Astfel cel mai inteligent om al secolului 20 cu IQ măsurat de 180, Billy Sidis, a murit tânăr după ce a ocupat cea mai ‘înaltă’ poziţie socială, cea de bibliotecar public, deşi ştia de copil 100 de limbi străine în care traducea spontan, descoperise prin eforturi de logică găurile negre cu câteva decenii înaintea fizicienilor şi astronomilor şi terminase facultatea la vârsta la care alţii nu terminaseră liceul.
Deşi potenţialul deosebit al oamenilor şi copiilor supradotaţi le dau acestora posibilitatea de a rezolva problemele deosebite şi crizele umanităţii, ei sunt o populaţie cu un mare risc social şi nevoi deosebite şi trebuie protejaţi şi utilizaţi pentru a putea să-şi realizeze propriul potenţial.
Un alt fapt relevant este că procentul de supradotaţi din rândul infractorilor depăşeşte cu mult media statistică, ceea ce poate fi interpretat ca o reacţie contra sistemului ce i-a oprimat în loc să-i stimuleze - reaţie pe care o pot avea copiii supradotaţi într-un mediu care nu le oferă factorul “nurture”.
Supradotarea poate fi de asemenea ascunsă din considerente de protecţie socială. Mulţi supradotaţi îşi inhibă dezvoltarea personală pentru a putea trăi printre ceilalţi oameni fără a crea reacţii adverse sau ascund supradotarea proprie prin hobby-uri unde pot fi performanţi fără a fi în pericol de excluziune din grupul social. În general aceşti supradotaţi nu recunosc că au abilităţi deosebite, considerând că sunt oameni comuni cu o bună formare profesională sau cu hobby-uri personale. În cazul lor atât “nature” cât şi “nurture” poate funcţiona în mod deficient, în primul rând datorită negării naturii proprii şi în al doilea rând datorită contextului social nefavorabil.
Aceşti oameni prezintă frustrări deosebite şi nu sunt puţine cazurile de copii supradotaţi cu tendinţă de abandon şcolar sau de adulţi supradotaţi care şi-au tăiat o nişă nouă şi personală pe care s-au dezvoltat creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii şi ca o reacţie la ostilitatea socială.
Deseori mediul lor social nu le recunoaşte natura proprie şi-i tratează drept altceva decât sunt creând adevărate drame emoţionale, foarte puternice datorită naturii asincrone a supradotaţilor. Dacă sistemul educativ face acest lucru în mod curent, valabil pentru vizualii-spaţiali care au caracteristici de personalitate opuse auditorilor-secvenţiali, atunci se creează o adevărată industrie a frustrărilor la o clasă mare de copii care au şi cel mai mare potenţial creativ şi de rezolvare a problemelor complexe. Factorul “nurture” devine extrem de important în acest caz.
Read rest of entry

joi, 3 septembrie 2009

Inteligenta - Concepte supradotare VII

Pentru o mai bună înţelegere a caracteristicilor de personalitate ce dau profilul pedagogic din gifted education următoarea enumerare de însuşiri a copilului gifted va permite înţelegerea modului în care acesta este privit de către profesor şi dimensiunile sale de evaluare::
  • foloseşte un vocabular bogat şi adecvat
  • este eficient în comunicarea vorbită sau scrisă
  • are un bagaj de lectură bogat, preferând de obicei cărţi pentru adulţi
  • doreşte să discute materialele citite
  • are un interes deosebit pe câte o arie în care găseşte motivaţie şi pasiune
  • consumă timp pentru pasiunea proprie şi pentru proiecte speciale
  • are rezultate şcolare deosebit de bune pe anumite zone de interes
  • înţelege ce este bine sau rău într-o activitate şi găseşte căi de optimizare
  • descoperă valenţe noi la idei vechi
  • are o memorie deosebită pe arii de interes şi stăpâneşte repede conceptele şi abilităţile de bază
  • nu are răbdare cu procedeele de rutină şi cu abilităţile automate
  • pune întrebări penetrante în particular la nivelul cauzelor şi al motivelor
  • găseşte plăcere în activităţi intelectuale sau găsirea de răspunsuri corecte sau puzzles
  • recunoaşte repede relaţii
  • îi plac structurile, ordinea şi consistenţa
  • arată virtuozitate şi are multe hobby-uri
  • gândeşte critic, este sceptic şi evaluează prin teste în care acoperă toate posibilităţile
  • este plin de umor
  • gândeşte în afara eului propriu
  • este interesat de ceea ce este bun sau rău, drept sau nedrept
  • învaţă rapid
  • poate să-şi concentreze atenţia un timp îndelungat
  • este sensibil sufleteşte
  • arată compasiune pentru alţii
  • este perfecţionist
  • prezintă intensitate a trăirilor
  • are sensibilitate morală
  • prezintă curiozitate neobişnuită
  • este foarte perseverent în ariile proprii de interes
  • este hiper energetic
  • preferă compania celor mai în vârstă
  • citeşte devreme şi este avid de cunoştinţe
  • este foarte creativ
  • are tendinţa de a contesta autoritatea
  • are abilităţi în folosirea numerelor
  • raţionează bine fiind un bun gânditor
  • are multe idei de împărţit cu alţii
  • este un strălucit gânditor însă distrat şi neatent la detaliile neimportante
  • deosebeşte cu uşurinţă detaliile importante şi relevante de celelălalte
  • oferă răspunsuri neobişnuite şi neaşteptate la probleme
  • poate atinge nivele înalte de gândire abstractă
  • comunică eul propriu prin mijloace variate (verbale, kinestetice, limbajul corpului, etc.)
  • adună o mare cantitate de informaţii în domeniile de interes
  • îşi aminteşte rapid fapte
  • este frecvent perceput de alţii ca lider
  • este cooperant în grupuri
  • acceptă responsabilităţi
  • se adaptează cu uşurinţă la situaţii noi
  • este încrezător în colegi şi candid în opiniile depre oameni
  • îi plac schimbările
  • cere puţină direcţionare din partea profesorilor
  • sunt mai interesaţi de răspunsuri la întrebări de tip „cum” şi „de ce” decât la alte tipuri de întrebări
  • pot lucra independent mult mai devreme decât alţii
  • sunt adesea diagnosticaţi ca hiperactivi
  • sunt interesaţi de lucruri neobişnuite sau stranii
  • dovedesc interes deosebit pentru activităţile intelectuale şi artistice
  • percep cu uşurinţă asemănările, diferenţele şi anomaliile
  • deseori atacă materiale complexe descompunându-le în părţi componente simple şi le analizează sistematic
  • sunt gânditori fluenţi capabili să genereze posibilităţi, consecinţe sau idei înrudite
  • gândesc flexibil abordând o problemă pe mai multe căi
  • sunt originali şi deseori neconvenţionali în rezolvarea de probleme
  • pot găsi relaţii între obiecte, fapte şi idei neînrudite
  • sunt doritori de înţelegere complexă
  • construiesc deseori ipoteze de genul „dar dacă”
  • sunt sensibili la frumos şi atraşi de valorile artistice
Read rest of entry
 

Info

Informatiile continute de acest site au scop informativ si educational. Daca doriti informatii oficiala sau o testare a coeficientului de inteligenta adresati-va institutiilor si organizatiilor in masura sa va furnizeze informatiile necesare sau pentru o testare in urma careia sa primiti un certificat / atestat.