Inteligenta - Definitie si Scurt Istoric

Inteligenţa este facultatea de a descoperi proprietăţile obiectelor şi fenomenelor înconjurătoare, cât şi a relaţiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi.

Inteligenţa unui sistem nu este definită de modul în care este el alcătuit, ci prin modul în care se comportă.

Termenul de inteligenţǎ este prezent din timpuri imemorabile în limbajul natural, consacrat în literaturǎ (se pare, de Cicero) şi caracterizeazǎ (sub diverse unghiuri) puterea şi funcţia minţii de a stabili legǎturi şi a face legǎturi între legǎturi: este ceea ce sugereazǎ inter-legere, reunind douǎ sensuri-acela de a discrimina între şi a lega (a culege, a pune laolaltǎ). Exprimând acţiuni şi atribute ale omului totodatǎ, faber şi sapiens, inteligenţa n-a putut (nici dupǎ ce a devenit obiect al ştiinţei) sǎ beneficieze de o definiţie clasicǎ, prin delimitǎri de gen proxim şi diferenţǎ specificǎ.

În psihologie, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi ca unul potenţial, atât ca proces, cât şi ca aptitudine sau capacitate, atât formǎ şi atribut al organizǎrii mintale, cât şi a celei comportamentale.